Istoria Tibetului este legata de istoria popoarelor nomade care s-au stabilit in Podisul Himalaya intre 700 si 400 i.Hr iar in 127 i.Hr Tibetul a fost unificat sub regele Nyatri Tsenpo.Astfel se instaureaza monarhia care a durat timp de 40 de generatii.Cel ce a raspandit religia afost Bon iar budismul in forma de lamaism a fost introdus in anul 333 i.Hr datorita activitatii regelui LHARI Gniendzen Toto.
Originea poporului tibetan este legata de numeroase mituri antice; mitul creatiei spune ca vidul a fost umplut de vant, apoi a urmat o ploaie torentiala care a format un ocean primordial.Dalai Lama este cel mai insemnat lider spiritual si politic din Tibet si este adorat ca zeu considerat o reincarnare a lui Buda insusi. El a fugit din Tibet, dupa ocupatia chineza si acum locuieste in India. El duce o cruciada internationala impotriva ocupatiei chineze a Tibetului. Cererile lui de ajutor au atras atentia opiniei publice internationale si a devenit o cauza renumita la Hollywood. Tibetul este o continua disputa internationala. Si-a pierdut independenta termporara ca Stat Teocratic Budist in 1950, cand China l-a invadat. Comunistii au cautat sa distruga in mod sistematic identitatea culturala, religioasa si etnica a poporului Tibetan.
Profunzimea poporului tibetan se releva foarte bine din urmatoarea poveste care concluzioneaza: “ Sa nu mergi niciodata mai repede decat poate sa zboare ingerul pazitor".
Istorioara vorbeste despre un grup de europeni care au plecat în expediţie prin Tibet împreună cu un şerpaş. Hotărâţi să ajungă într-o singură zi la tabăra unde erau aşteptaţi, au tot grăbit urcuşul, îndemnându-şi însoţitorul să meargă mai repede şi refuzând orice propunere de a face un popas. După multe ore de drum tibetanul s-a oprit fără un cuvânt, s-a aşezat pe o piatră şi a închis ochii. Cercetătorii l-au întrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au ameninţat că nu-i mai dau nici o plată dacă nu se ridică imediat să-i conducă la locul dorit. Călăuza a rămas neclintită. După o oră şi ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturându-şi un pic veşmintele şi a pornit cu pas liniştit, chemându-i pe oameni să continuie drumul. Aceştia au venit muţi de uimire. După o vreme, cineva a rupt tăcerea şi l-a întrebat ce l-a făcut să se oprească în felul în care o făcuse şi ce l-a înduplecat până la urmă să reia urcuşul. Şerpaşul a spus: „Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia să ne oprim şi să aşteptăm până ne ajung din urmă sufletele, altfel călătoria noastră n-ar fi avut sorţi de izbândă.“
De ce să-i acordăm credit sufletului în propria viaţă?
Pentru că a avea suflet înseamnă a fi conectat la prezenţa divină.
Nemtii au o vorba...“ Sa nu mergi niciodata mai repede decat poate sa zboare ingerul pazitor".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu